Home VREAU SĂ AJUT Cazuri ALEXANDRA PATACHIA. Calatoria unui Inger.

ALEXANDRA PATACHIA. Calatoria unui Inger.

“Am visat ca il vad pe Doamne-Doamne! Mi-a spus ca ma fac bine! Doamne-Doamne era mic si stralucitor! Am simtit putere sa merg mai departe! O sa ma fac mare si bine! Doamne-Doamne imi da putere pentru ca ma iubeste! Un Inger este tot stralucitor, dar mai mic! Cel mai greu mi s-a parut cand am stat in spital si am fost operata! Ma doare burtica si asta ma intristeaza! M-a durut sufletul! Viata unui copil fara dureri e fericita! As vrea sa fiu fericita!” Alexandra, 4 ani, interviu video, iulie 2013.

Ca terapeut invat de la copii. Copiii sunt cei care iti ofera, neconditionat, cele mai profunde lectii de/despre Viata! Trebuie doar sa fii atent si sa accepti invatatura pe care o primesti, la fel cum ti se ofera! In acesti ani, multi la numar, am avut parte de intalniri desavarsite cu micii intelepti ai acestei lumi! Au fost si momente cand am lasat lacrimile sa se reverse in inima mea, mai intai de mama, apoi, de profesionist si de om. Am avut motive sa ma bucur, am avut motive sa ma intristez. Am avut motive sa ma revolt. Am avut momente de impacare. Intalnirea cu un copil, un copil special, iti ramane intiparita in minte si suflet, dincolo de timp. Asa va ramane in memoria mea, Alexandra.

Alexandra este un copil special! Un copil daruit cu SPIRIT, cu o intelepciune sintetizata de inocenta, de iubire, de puterea aceasta speciala a ei de a INTELEGE. Intelege, dincolo de experienta. Intelege, dincolo de durere. Intelege, dincolo de lipsuri. Intelege, dincolo de cuvinte, dincolo de asteptari, dincolo de speranta.

In momentul filmarii, am avut in fata mea doua … fetite. O mamica, tanara (are 26 de ani), maturizata de griji si de pierderi (pierderea mamei si a tatalui cand inca se mai juca cu papusile) si doi ochi albastri, o fetisoara si un suflet intr-un trup de fetita de patru ani, maturizata de suferinta. Viata in spital, printre ace, bisturie, halate albe, miros de mancare si de dezinfectant, insotita de voci reci, necunoscute, nu este viata care sa inspire, care sa nu lase urme. Urmele traumei. Urmele durerii.

–         Aveati doar 21 de ani cand ati devenit mamica! Si inca o mamica care a suferit si inca sufera alaturi de puiul ei!

–         Mi-am dorit sa fiu o mamica tanara, sa ne intelegem foarte bine, sa cresc odata cu ea.

Trebuia sa fie mamica pentru ca, probabil, trebuia sa duca mai departe experienta iubirii, intrerupta prin pierdere si … abandon, cu 17 ani in urma. De ceva vreme, “fetita” mai mare si-a pierdut si bunicii.

A fost la un pas sa-si piarda si bucatica aceasta de Lumina si de Viata, care ii este fiica. Pericolul planeaza inca asupra existentei ei.

–         Imi este foarte greu cand o vad asa! E ingrozitor pentru ca eu o iubesc! Sunt mama ei si as face orice pentru ea! A indurat foarte multa suferinta! Imi este foarte frica sa nu o pierd.

Alexandra s-a nascut cu o malformatie rara si … foarte grava:

–         La nastere, avea vezica in afara, bazinul desfacut, urina intre ombilic si zona inghinala! Diagnosticul a fost de “extrofie de vezica urinara”.

In a doua zi de viata, cand gurita ei de bebelus ar fi trebuit sa intalneasca primele picaturi de lapte si cand  ar fi trebuit sa se bucure doar de bratele dragastoase ale mamei, Alexandra sufera prima interventie chirurgicala! Prima intalnire cu durerea.

–         Operatia a constat in deschiderea bazinului si inchiderea peretelui abdominal. Vezica a fost refacuta si organul sexual la fel. S-a incercat refacerea sfincterului, muschiuletul care tine urina in vezica, dar nu s-a reusit! De atunci, copilul meu face infectii urinare intr-una, pana acum! A avut parte si de reflux vezico-uretral! A avut dureri cumplite, usturimi de tot felul!

La un an si patru luni sufera cea de-a doua interventie chirurgicala pentru remedierea herniei inghinale.

–         La doi ani am aflat ca are reflux si a fost operata din nou pentru reflux bilateral, pe ambele uretre. Din pacate, s-a rezolvat doar pe una. Pentru a rezolva si pe cea de-a doua, a facut si cea de-a patra interventie endoscopica! Refluxul l-am rezolvat, dar infectiile urinare au ramas! Infectii urinare severe!

Durerile abdominale au ramas si persista zile intregi:

–         Ma doare burtica si ma intristeaza! Imi marturiseste, Alexandra, privindu-ma cu ochii aceea ai ei, candizi, tristi si totusi, atat de incarcati de inocenta si lumina!

(…)

–         Viata unui copil fara dureri este fericita! As vrea sa fiu fericita! Te iubesc, mami!

Sunt cuvintele unei fetite de … patru ani! Cuvinte izvorate din Spirit! Din durere. Din acceptarea durerii si dintr-o nazuinta pe care doar inocenta o putea plasmui.

–         E foarte puternica! Pe noi ne-a uimit! O doare, dar merge mai departe! Uneori, ma intreaba de ce trebuie sa ia tratament sau sa poarte pampersi. Sufera si de incontinenta urinara! Viata ei sociala este afectata pentru ca se rusineaza in colectivitate. Este constienta ca are o  problema! Cu ajutorul nostru trece peste ele. Nu am invatat-o sa para un copil bolnav!

Teama ca ar putea-o pierde nu este apanajul anxietatii. Este o teama justificata.

–         Foarte multi copii au murit din cauza infectiilor urinare! Rinichii ei functioneaza la jumatate din valorile normale. Trebuie sa o operam neaparat! Pana nu este prea tarziu! Organismul ei este incarcat de toxicitate! Traieste cu antibiotice. Este plina de  candidoza. O ustura. Facem analize de sange saptamanal!

Alexandra isi poate recapata copilaria si viata. De aceea are nevoie de noi.

La Belgrad ( http://www.savaperovic.com/ ), in Serbia, un medic chirurg exceptional, Dr. Djnovic Rados, poate sa ii reconstruiasca vezica Alexandrei, sa-i salveze sfincterul si sa ii salveze viata, punand astfel, capat, infectiilor urinare.

Viata acestui copil venit, parca, de pe aripi de Inger, se rezuma la suma de 20.000 de euro si la priceperea acestui medic chirurg.

In fond, Doamne-Doamne i-a promis, in vis,  ca se va face bine. Doamne-Doamne “mic si stralucitor”. Sa fim noi instrumentele lui Doamne-Doamne!

Salvam un copil. Atat.

Toata pretuirea si recunostinta noastra:

–         Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!

–       Alessandrei Stoicescu, Ingerul Alexandrei in campania “VREAU SA AJUT”.

SCHIMBA O VIATA.

2 euro, 10 lei. Sms simplu, fara text.

Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!

 Dana Dumitra Dumitrache

dana@fundatiamereuaproape.ro

021 527 19 93

Alexandra va este recunoscatoare pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numere gratuite) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE. Va multumim ca sunteti alalturi de noi in Campania aceasta, fara VOI n-am fi putut fi aici, pe frontul acesta de linia intii, fara VOI acesti COPII poate ca nu ar avea nici o sansa sa mearga mai departe, in VIATA!

De asemenea, puteti dona (Alexandra va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.

Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.

Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “Alexandra Patachia”

CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU