Home Campanii in desfasurare Infernul copiilor uitați Carta strategiei si a politicilor grupului de initiativa al campaniei “Infernul copiilor...

Carta strategiei si a politicilor grupului de initiativa al campaniei “Infernul copiilor uitati”

carta-pag1

carta-pag2

carta-pag3

Carta strategiei și a politicilor grupului de iniţiativă al Campaniei
“INFERNUL COPIILOR UITAŢI”,
pentru dezvoltarea și modernizarea sistemului de protecție specială
și a sistemului de adopții
Din ROMÂNIA

Când vorbim despre copiii părăsiți ai României putem spune că navigăm într-un mediu complicat de legislație, economie, complexitate juridică și socială, cultură națională și locală. Și totuşi, mai presus de toate vorbim despre copii. Despre cei fără voce, despre cei abandonați, despre cei care au nevoie de o fundație sănătoasă la start, mai mult decât orice altceva. Adăugând o încărcătură emoțională la un mediu atât de complex social, politic, birocratic și economic creează un hăţiş foarte greu de înţeles în întregimea să.
În sensul apărării drepturilor copiilor părăsiți, semnatarii acestei Carte am hotărât să ne asociem atât cunoştinţele cât şi bunele intenţii pentru a ameliora sistemul în care sunt integraţi copiii care nu se pot bucura sau nu beneficiază de o familie şi de a asigura cât mai multor dintre aceşti copiii satisfacerea nevoii de familie.

Cuprins
Capitolul 1 Premise pagina 2
Capitolul 2 Parteneri pagina 3
Capitolul 3 Scopul Proiectului pagina 4
Capitolul 4 Obiective pagina 5
Capitolul 5 Drepturile Copilului pagina 5
Capitolul 6 Drepturile copilului părăsit de părinţi pagina 6
Capitolul 7 Drepturile copiilor adoptaţi pagina 7
Capitolul 8 Responsabilităţile Partenerilor pagina 7
Capitolul 9 Încheiere pagina 12

Cap. I PREMISE

Având în vedere că în România mai sunt peste 19.052 de copii care au o nevoie specială de o importanţă majoră – nevoia de părinţi!

Având în vedere că peste 1000 de copii sunt abandonaţi anual în spitalele din 32 de judeţe şi municipiul Bucureşti, că procentul cel mai mare de părăsire îl deţin copiii cu vârsta cuprinsă între 0-3 luni (57,5% din totalul copiilor existenţi), că aceşti copii sunt privaţi de dreptul fundamental de a avea o familie, că sunt victimele indiferentei, că rămân uitaţi în pătuţurile lor de spital, cu răni de la scutece, că trăiesc într-o lume zgârcită în imagini şi sunete, că părinţii nu i-au mai vrut, că nu mai interesează pe nimeni cum cresc, că sunt povara pe care nici statul nu vrea să o mai ducă, singuri şi chinuiţi, fără aparatură medicală de care au nevoie pentru a supravieţui, în spitale;

Cunoscând că aceşti copii capătă în fiecare zi numai gratiile sărăcăcioase ale pătuţurilor în care stau zi de zi, biberoane cu care se hrănesc singuri, probleme emoţionale adunate în perioada spitalizării abuzive, care se şterg greu, în ani, retard psihomotor şi teama de oameni, de afecţiune;

Ştiind că în România se cheltuiesc zilnic 500 lei pentru un deţinut şi 6 lei zilnic pentru hrana unui copil de până la 4 ani, că cei mai mulţi dintre bebeluşii abandonaţi în spitale cresc doar cu lapte până la vârsta de 2 ani, că în cazul în care părinţii bebeluşilor nu pot fi identificaţi în maxim 41 zile, copilului trebuie să i se emită actele de identitate şi dispoziţia de plasament de urgenţă, că sunt bebeluşi care “nu există”, nu sunt înregistraţi, nu au certificate de naştere, că nu avem suficienţi asistenţi maternali, că deşi e interzis prin lege, un copil născut sănătos dar abandonat poate să stea uitat într-un spital şi până la doi ani, că, în majoritatea cazurilor copiii uitaţi în spitale au o dezvoltare neurologică lentă/retard din cauza faptului că stau doar în pătuţuri;

Plecând de la premisele legale că teoretic, legea obligă fie la reintegrarea copiilor în familia naturală, fie la instituţionalizare, că la data de 07.04.2012 intra în vigoare nouă lege a adopției însă disfuncţionalităţile cumulate în sistemul de protecţie socială duc la întârzierea momentului în care un copil poate fi adoptat, că sistemul de protecție a copilului este depășit de realităţile României de azi, acesta având o singură soluție și pentru cazurile de abandon și pentru cazurile în car, e din diferite motive, părinţii nu-și pot îngriji copiii și îi transformă pe cei mici în copii abandonați, că în anul 2012, numărul angajaților din sistemul de protecţie socială a scăzut cu aproape 1000 pe când decalajul între numărul copiilor din sistem (peste 60.000) și numărul familiilor potențial adoptatoare (cca. 1.300) a crescut simțitor;

Ştiind că, în 2012, numărul copiilor părăsiţi în maternităţi sau în alte unităţi sanitare a ajuns aproape la 1.500, în creştere faţă de anii precedenţi (sursa Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale) și că 1.474 de copii au fost părăsiţi în unităţi sanitare, cu 42 mai mulţi decât în 2011;

Fiind conştienţi de faptul că România are nevoie (în regim de urgenţă) de un sistem de protecție socială modern, care să funcționeze în armonie cu sistemul medical și cu un sistem de adopții bine pus la punct, în beneficiul copiilor cu risc social sau părăsiți;

Prezenta Cartă, denumită în cele de urmează „Proiectul”, este iniţiată şi acceptată în mod comun de toţi membrii sau, după cum urmează:

Cap. II PARTENERI

Prezenta Cartă este acceptată şi semnată de următorii membri, dintre care primii doi vor avea calitatea de membri iniţiatori şi de lucru şi următorii cinci vor avea calitatea de membri de lucru.
Toţi membrii descrişi mai jos vor deveni parteneri ai prezenţei Carte, însuşindu-şi toate sarcinile pe care fiecare şi le-a stabilit anterior şi în vederea îndeplinirii obiectivelor comune:

1. Fundaţia Mereu Aproape cu sediul în Bucureşti, Str. Austrului, nr. 50, Sector 2, reprezentată de Alessandra Constantinescu, în calitate de membru iniţiator şi de lucru al proiectului;

2. Asociaţia Ador Copiii cu sediul în loc. Timişoara, str. Dimitrie Diniciu nr. 16A, jud. Timiş, reprezentată de Dna. Director Executiv Simona Czudar, în calitate de membru iniţiator şi de lucru al proiectului;

3. Ministerul Sănătăţii, cu sediul în Bucureşti, Într. Cristian Popişteanu, nr. 1-3, sector 1, reprezentat de Dl. Costin Iliuţă, Şef Serviciu, Direcţia de strategii şi politici în sănătate, în calitate de membru de lucru al proiectului;

4. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice cu sediul în Bucureşti, reprezentată de Dna. Ministru Rovana Plumb, în calitate de membru de lucru al proiectului;

5. Ministerul Justiţiei, cu sediul în Bucureşti, Strada Apolodor nr. 17, sector 5, reprezentat de Dl. Alin Lucian Antochi, Secretar de Stat, în calitate de membru de lucru al proiectului;

6. Gabriela Firea, Senator PSD

7. Avocatul Poporului, cu sediul în Bucureşti, Strada Eugeniu Carada nr. 3, reprezentat de Dl. Ionel Oprea, Secretar de Stat, Adjunct al Avocatul Poporului, în calitate de membru de lucru al proiectului;

Membrii iniţiatori ai proiectului pot apela la diverse alte persoane, instituţii, organe, organizaţii pe care le pot coopta în Proiect, în calitate de membri de lucru.

Cap. III SCOPUL PROIECTULUI

Partenerii îşi depun în comun şi acord atât know-how–ul cât şi resursele umane, tehnologice şi financiare pentru ducerea la îndeplinire a obiectivelor comune asumate, denumite în cele ce urmează „Proiectul”.
În acest sens, Partenerii îşi stabilesc ca priorităţi efectuarea tuturor demersurilor în vederea:
• acordării şi încurajării respectului pentru fiinţa umană şi, în particular, pentru copiii care nu se pot bucura şi/sau nu beneficiază de familii, fiind încadraţi, sau nu, în sistemul de protecţie socială;
• educării şi instruirii societăţii civile în vederea identificării persoanelor care sunt încadrate în risc de abandon şi găsirea de soluţii pentru evitarea abandonului;
• educării, instruirii şi sprijinirii persoanelor vulnerabile și a copiilor cu risc de abandon;
• asigurării condiţiilor optime pentru copiii abandonaţi în spitale prin încurajarea în vederea renovării şi reamenajării secţiilor, asigurării de pătuţuri noi, jucării, produse de igienă (creme pentru eriteme, şerveţele umede, scutece, biberoane, etc.);
• conştientizării publicului cu privire la fenomenul abandonului nou-născuţilor în maternităţi sau unităţi pediatrice;
• căutării de soluţii în vederea eficientizării sistemului instituţional cu privire la copiii abandonaţi sau aflaţi în risc de abandon;
• revizuirii şi completării legislaţiei, în sensul în care beneficiarii serviciilor de adopţie şi post-adopţie (familii potenţial adoptatoare şi familii adoptatoare, copii adoptaţi, prin intermediul reprezentanţilor legali) să aibă posibilitatea şi să fie singurii care hotărăsc entitatea (sistemul de stat-DGASPC-uri sau Organismele Private Autorizate să desfăşoare activităţi în domeniul adopţiilor) pe care doresc să o acceseze în demersul de adopţie
• promovării adopţiei prin campanii în mass-media;
• dezvoltării de servicii post-adopţie prin monitorizare, oferire de consultanţă, sprijin şi servicii medicale, atât părinţilor adoptatori, cât şi copiilor adoptaţi;
• dezvoltării de servicii post-adopţie specifice pentru copilul cu dizabilităţi şi garantarea în mod expres a accesibilităţii, din toate punctele de vedere (uman, material, financiar) la aceste servicii
• impulsionării factorilor responsabili în privința eficientizării procesului de adopție;
• acordării părinţilor adoptivi a unor drepturi la concediu de îngrijire, precum şi drepturi patrimoniale, egale cu părinţilor naturali, indiferent de vârsta copilului la adopţie;
• înfiinţării de urgenţă şi finanţării Tribunalelor de minori şi familie – cerere expresă a UE încă din 2006.
• impulsionării factorilor responsabili în privința adoptării unor practici şi atitudini care să nu încurajeze corupţia şi mita în domeniul adopţiei.

Cap. IV OBIECTIVE

În vederea îndeplinirii scopurilor Proiectului, fiecare dintre parteneri va lucra prin mijloace specifice din domeniul propriu de activitate, astfel încât Proiectul va fi finalizat la momentul îndeplinirii celor cinci obiective comune:

1. Prevenirea abandonului;
2. Accelerarea şi fluidizarea procedurii adopţiei;
3. Dezvoltarea infrastructurii serviciilor sociale;
4. Dezvoltarea și modernizarea serviciilor post-adopţie;
5. Armonizarea şi eficientizarea legislaţiei interne în acord cu normele europene.

Cap. V DREPTURILE COPILULUI

Partenerii urmăresc prin prezenta că principiul interesului superior al copilului să prevaleze în toate demersurile şi deciziile proprii, ale organelor internaţionale, cât şi ale societăţii civile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Copiii au dreptul la protecţie şi asistenţă în realizarea şi exercitarea deplină a drepturilor lor, în conformitate cu prevederile legale.
Drepturile prevăzute de legile generale şi speciale sunt garantate tuturor copiilor fără nicio discriminare, indiferent de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau altă opinie, de naţionalitate, apartenenţă etnică sau origine socială, de situaţia materială, de gradul şi tipul unei deficienţe, de statutul la naştere sau de statutul dobândit, de dificultăţile de formare şi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale părinţilor ori ale altor reprezentanţi legali sau de orice altă distincţie.
Partenerii au în vedere respectarea tuturor drepturilor copiilor, după cum urmează:
1. Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale;
2. Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă;
3. Copilul are dreptul de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, rudele, precum şi cu alte persoane faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament;
4. Copilul are dreptul de a-şi cunoaşte rudele şi de a întreţine relaţii personale cu acestea, precum şi cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţă de familie, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului sau superior;
5. Copilul are dreptul la libertate de exprimare;
6. Copilul are dreptul la libertate de gândire, de conştiinţă şi de religie;
7. Copilul are dreptul la libera asociere în structuri formale şi informale, precum şi libertatea de întrunire paşnică, în limitele prevăzute de lege;
8. Copilul aparţinând unei minorităţi naţionale, etnice, religioase sau lingvistice are dreptul la viaţa culturală proprie, la declararea apartenenţei sale etnice, religioase, la practicarea propriei sale religii, precum şi dreptul de a folosi limbă proprie în comun cu alţi membri ai comunităţii din care face parte;
9. Copilul are dreptul la respectarea personalităţii şi individualităţii sale şi nu poate fi supus pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante;
10. Copilul are dreptul să depună singur plângeri referitoare la încălcarea drepturilor sale fundamentale;
11. Copilul are dreptul să crească alături de părinţii săi;
12. Copilul are dreptul să fie crescut în condiţii care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morala şi socială;
13. Copilul are dreptul de a beneficia de un nivel de trăi care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morala şi socială;
14. Copilul are dreptul de a beneficia de asistenţă socială şi de asigurări sociale, în funcţie de resursele şi de situaţia în care se află acesta şi persoanele în întreţinerea cărora se găseşte;
15. Copilul cu handicap are dreptul la îngrijire specială, adaptată nevoilor sale;
16. Copilul are dreptul de a primi o educaţie care să îi permită dezvoltarea, în condiţii ne discriminatorii, a aptitudinilor şi personalităţii sale;
17. Copilul are dreptul la odihnă şi vacanţă.

Cap. VI DREPTURILE COPILULUI PĂRĂSIT DE PĂRINŢI

Partenerii cunosc faptul că un copil care nu beneficiază de protecţia mediului familial are nevoi speciale, protecţia socială trebuind să se realizase prin instituţiile abilitate şi să vizeze aspecte suplimentare, sens în care recunoaşte şi garantează drepturi cu caracter specific, depunând toate diligentele în acest sens:
1. Copilul are dreptul la stabilirea şi păstrarea identităţii sale;
2. Copilul are dreptul de a fi înregistrat imediat după naştere şi are de la această dată dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetăţenie şi, dacă este posibil, de a-şi cunoaşte părinţii şi de a fi îngrijit, crescut şi educat de aceştia;
3. Copilul are dreptul de a-şi păstra cetăţenia, numele şi relaţiile de familie, în condiţiile prevăzute de lege, fără nicio ingerinţă;
4. Copilul are dreptul de a fi asistat şi de a beneficia de intervenţia instituţiilor statului în demersul stabilirii/restabilirii identităţii, în situaţia în care este lipsit, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identităţii sale sau de unele dintre acestea;
5. Copilul are dreptul de a creşte într-o familie substitutivă, dacă familia naturală sau lărgită nu pot asigura acest drept fundamental, din motive imputabile lor sau din motive independente de voinţa lor;
6. Copilul care beneficiază de o măsură de protecţie specială are dreptul de a beneficia de intervenţia cu celeritate şi de profesionalismul instituţiilor statului în demersul de clarificarea a planului de viitor, respectiv reintegrarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, adopţia;
7. Copilul are dreptul la asigurarea continuităţii şi stabilităţii în mediul familial în care trăieşte, dacă acesta este favorabil unei dezvoltări armonioase;
8. Copilul are dreptul să ajungă cât mai repede posibil, cu sprijinul instituţiilor statului şi a unei legislaţii realiste care să normeze corect realitatea şi nevoile sociale, într-o familie definitivă, fie ea biologică sau adoptivă.

Cap. VII DREPTURILE COPIILOR ADOPTAŢI

Partenerii prezenţei Carte lucrează în vederea îndeplinirii obiectivului comun asumat, anume accelerarea şi fluidizarea procedurii adopţiei, şi consideră că finalitatea şi dezideratul eforturilor comune sunt acelea ca orice copil să beneficieze de o familie.
În situaţia în care copilul nu poate beneficia de familia naturală, are dreptul la familie adoptivă şi va avea drepturi comune şi drepturi specifice:
1. Copilul adoptat are toate drepturile oricărui copil, fără discriminare;
2. Copilul adoptat are dreptul de a afla, gradual, de la vârste mici, despre faptul că nu s-a născut în familia actuală;
3. Copilul adoptat are dreptul de a fi informat, sprijinit, cu metode specifice vârstei, de către părinţi şi de către specialişti, în a înţelege povestea ’’naşterii’’ lui prin adopţie;
4. Copilul adoptat are dreptul de a fi ’’special’’, în sens pozitiv, prin adopţie;
5. Copilul adoptat are dreptul la confidenţialitate din partea tuturor persoanelor şi instituţiilor care intră în contact cu acesta şi cu statutul de copil adoptat;

Cap. VIII RESPONSABILITĂŢILE PARTENERILOR

În vederea aducerii la îndeplinire a obiectivelor Proiectului, prin îndeplinirea fiecărui scop propus, fiecare dintre parteneri se angajează la sarcini precise, funcţie de aria de activitate specifică, astfel:

1. Fundaţia Mereu Aproape în calitate de membru iniţiator şi de lucru al proiectului:
a. Transmiterea informaţiilor cu privire la statistici partenerilor implicați în proiect, în scopul impulsionării îmbunătățirii legislaţiei privind drepturile copilului și regimul juridic al adopției, în scopul impulsionării mecanismelor și implementării de politici sociale adecvate problemelor identificate de inițiatori;
b. Transmiterea informaţiilor cu privire la evoluţia campaniei în mass-media și pe alte canale de comunicare (site, blog, newsletter), după o consultare prealabilă și unitară cu cea a membrilor inițiatori;
c. Mobilizarea și atragerea de resurse umane și materiale în vederea susținerii evenimentelor din cadrul campaniei ‘Infernul copiilor uitați’;
d. Susţinerea campaniei de promovare și eficientizare a adopţiei ‘Infernul copiilor uitați’, prin organizarea de dezbateri, apariții media, conferințe și mediatizarea cazurilor de succes în adopție puse la dispoziţie de partenerul iniţiator Fundația Mereu Aproape sau identificate direct, fără a implica numele altor asociații;
e. Facilitarea vizibilității în mass media a evenimentelor desfășurate în cadrul campaniei ‘Infernul copiilor uitați’, a membrilor inițiatori și a membrilor de lucru (Tv, presă scrisă, bloguri, etc).

2. Asociaţia Ador Copiii în calitate de membru iniţiator şi de lucru al proiectului îşi asumă îndeplinirea următoarelor activităţi, în sensul atingerii obiectivelor proiectului:
a. Culegerea şi prelucrarea de date cu caracter statistic de la instituţiile de stat, date referitoare la adopţie, cât şi la fenomenul copiilor părăsiţi în maternităţi şi unităţi sanitare, date care vor fi puse la dispoziţia instituţiilor îndreptăţite şi autorizate în a iniţia politici sociale şi proiecte legislative adaptate nevoilor identificate;
b. Desfăşurarea de activităţi specifice legate de procedura adopţiei, precum: informare, consiliere, organizarea de cursuri de pregătire pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte adoptator, organizarea de cursuri pentru dezvoltarea abilitaţilor parentale;
c. Promovarea prevenirii abandonului nou-născutului şi copilului de vârsta mică în maternităţi şi unităţi sanitare, prin activităţi de susţinere materială necesară reintegrării;
d. Susţinerea campaniei de promovare și eficientizare a adopţiei ‘Infernul copiilor uitați’, prin organizarea de dezbateri, apariții media, conferințe și mediatizarea cazurilor de succes în adopție puse la dispoziţie de partenerul iniţiator Fundația Mereu Aproape sau identificate direct, fără a implica numele altor asociații;
e. Transmiterea informaţiilor cu privire la statistici partenerilor implicați în proiect, în scopul îmbunătățirii legislaţiei privind drepturile copilului și regimul juridic al adopției, în scopul impulsionării mecanismelor și implementării de politici sociale adecvate problemelor identificate de inițiatori;
f. Transmiterea informaţiilor cu privire la evoluţia campaniei în mass-media și pe alte canale de comunicare (site, blog, newsletter), după o consultare prealabilă și unitară cu cea a membrilor inițiatori;
g. Mobilizarea și atragerea de resurse umane și materiale în vederea susținerii evenimentelor din cadrul campaniei ‘Infernul copiilor uitați’.

3. Ministerul Sănătăţii, în calitate de membru de lucru al proiectului îşi asumă crearea de condiţii optime, astfel încât, la finalizarea Proiectului:
a. în scopul asigurării dreptului copilului la o identitate, unităţile sanitare care au în structură secţii de nou-născuţi şi/sau de pediatrie vor avea obligaţia de a angaja un asistent social sau, după caz, de a desemna o persoană cu atribuţii de asistenţă socială;
b. activitatea asistentului social sau a persoanelor desemnate să desfăşoare activităţi de asistenţă socială, trebuie reglementată prin standarde şi norme metodologice care să aibă în vedere interesul superior al copilului şi conexiunea legislaţiei din domeniul medical cu cea din domeniul protecţiei copilului
c. asistentul social din maternitate va avea obligaţia depunerii, cu celeritate, a documentelor necesare întocmirii certificatului de naştere al copilului, în baza certificatului constatator, eliberat în termen de 24 de ore de la naştere, de medicul care a asistat naşterea, de medicul şef de secţie sau de medicul de familie, dacă naşterea s-a produs în afara unei unităţi sanitare;
d. asistentul social din maternitate va avea obligaţia de a informa şi de a colabora cu poliţia şi cu persoanele desemnate din cadrul serviciului comunitar de evidenţă a persoanei, pentru clarificarea identităţii mamei şi nou-născutului
e. în vederea stabilirii/clarificării identităţii copilului părăsit în unităţi sanitare sau găsit, asistentul social din maternitate va avea obligaţia de a sesiza, în termen de 24 de ore, organele de poliţie, serviciile publice comunitare de evidenta a persoanele şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului;
f. unitatea sanitară, maternitate sau spital, va avea obligaţia de a informa D.G.A.S.P.C, în 24 de ore, despre situaţia copilului/cuplului mamă-copil despre care are indicii că s-ar afla în situaţie de risc;
g. maternitatea, prin personalul de specialitate, va avea obligaţia morală de a încuraja şi de a sprijini alăptarea copilului de către mamă, dacă nu există contraindicaţii medicale, pentru a contribui la construirea legăturii afective mamă-copil;
h. în sensul clarificării situaţiei sociale a copilului, în perioada de spitalizare recomandată de personalul medical atât pentru mama cât şi pentru copil, şi fără a o depăşi, asistentul social din maternitate sau spital va fi obligat să colaboreze şi să evalueze împreună cu asistentul social desemnat din cadrul DGASPC şi cu asistentul social SPAS, situaţia semnalată şi să se propună o alternativă care să nu separe cuplul mamă-copil, până la evaluarea şi decizia finală privind planul de viitor al copilului (de ex: Centrul Maternal; practica externării mamei şi revenirea acesteia în mediul în care nu este dorit copilul şi care o poate influenţa sau chiar ameninţă/şantaja viciază din start şi compromite demersul de integrare; menţinerea mamei alături de copil pe perioada evaluării şi găsirii de soluţii creşte şansele implicării şi dorinţa mamei de a fi alături de copil);
i. maternităţile vor avea obligaţia de a asigura asistenţă medicală nou-născutului şi, în cazul în care nou-născutul reprezintă şi un caz social, să nu transfere copilul în unităţi de recuperare pediatrică decât în cazul în care sunt indicaţii medicale (există practica transferării cazurilor sociale în secţiile de recuperare pediatrică fără indicaţii medicale, lucru care prejudiciază grav şi iremediabil calitatea vieţii copilului în prima perioadă după naştere, mediul familial substitutiv reprezentând soluţia pentru această categorie de copii);
j. să creeze obligativitatea iniţierii trimestriale a unor echipe mixte de control social, compuse din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministrului Muncii, în vederea
Efectuării de controale inopinate în maternităţi şi centre de plasament, pentru verificarea îndeplinirii prevederilor legale;

4. Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în calitate de membru de lucru al proiectului, îşi asumă armonizarea sistemului astfel încât, la finalizarea proiectului să fie îndeplinite următoarele:
a. Se impune clarificarea noţiunilor de “copil abandonat” şi “copil părăsit” şi modalitatea şi contextul în care sunt folosite (în statisticile diverselor instituţii/organisme medicale şi sociale, noţiunile sunt abordate diferit, lucru care viciază acurateţea datelor şi informaţiilor culese şi transmise cu caracter statistic şi evaluator)
b. Direcţiile Generale de Asistenta Social şi Protecţia Copilului trebuie să desemneze persoane specializate care să aibă în atenţie situaţia copiilor din maternităţi, spitale, secţii de recuperare pediatrică şi care să menţină permanent legătura cu aceste instituţii
c. Pentru copilul părăsit în unitatea sanitară, reprezentantul DGASPC are obligaţia semnării, în termen de 5 zile de la sesizare, a procesul-verbal de constatare a părăsirii copilului, document semnat şi de reprezentantul poliţiei şi al maternităţii
d. Direcţia, în baza procesul-verbal, are obligaţia preluării copilului în regim de urgenţă, când starea de sănătate a acestuia permite externarea
e. În situaţia în care mama este identificată, direcţia va asigura consilierea şi sprijinirea acesteia în vederea realizării demersurilor legate de întocmirea actului de naştere.
f. În situaţia în care, în urma verificărilor efectuate de poliţie, nu este posibilă identificarea mamei, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului transmite serviciului public de asistenţă socială în a cărui raza administrativ-teritorială s-a produs naşterea dosarul cuprinzând certificatul medical constatator al naşterii, procesul-verbal, dispoziţia de plasament în regim de urgenţă şi răspunsul poliţiei cu rezultatul verificărilor în vederea eliberării certificatului de naştere al copilului
g. Direcţia are obligaţia de a evalua cu celeritate situaţia copilului, în echipă cu asistentul social din unitatea sanitară şi asistentul social SPAS, în vederea identificării şi activării resurselor necesare revenirii copilului în familia naturală sau lărgită, sau dacă acest lucru nu este posibil, identificarea unei alternative de tip familial corespunzătoare nevoilor copilului
h. Ministerul Muncii, prin structurile, instituţiile/organismele pe care le coordonează şi le conduce trebuia să reglementeze, legislativ, în baza unei normări corecte a realităţii sociale, modalităţile concrete prin care se pot asigura la nivel local, activităţile de prevenire a separării copilului de familia să
i. Direcţia are obligaţia iniţierii şi desfăşurării cu celeritate şi profesionalism a demersurilor privind reintegrarea copilului pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, imediat după separarea copilului de familia sa
j. În situaţia în care reintegrarea nu este posibilă, direcţia are obligaţia de a stabili că finalitate a Planului Individualizat de Protecţie, adopţia.
k. ANPDCA, prin compartimentul de specialitate, trebuie să asigure sprijin direcţiilor în demersul privind Deschiderea procedurii de adopţie, Încredinţarea în vederea adopţiei şi Încuviinţarea adopţiei, ştiut fiind faptul că nu este o practică unitara la nivelul instanţelor, iar termenele şi primirea sentinţelor reprezintă timp care trece în defavoarea copilului care are nevoie de o familie definitive
l. ANPDCA trebuie să aibă în vedere reglementarea legală referitoare la învoirea copilului în familia adoptatoare, ca parte a potrivirii teoretice, până la încredinţarea în vederea adopţiei, în sensul respectării dreptului copilului la continuitate, stabilitate şi securitate emoţională
m. ANPDCA trebuie să aibă în vedere, în colaborare cu alte ministere, identificarea de modalităţi legislative de promovarea şi susţinere a adopţiei copilului cu handicap, prin oferirea de facilitate familiei adoptatoare
n. ANPDCA trebuie să reglementeze legal acordarea concediului de creştere a copilului, pentru copilul adoptat care a depăşit vârsta de 2, respectiv 3 ani, în cazul copilului cu handicap.
o. ANPDCA trebuie să aibă în vedere normarea corectă a activităţii managerilor de caz şi a asistenţilor sociali care lucrează pe programul de adopţie, în sensul şi cu scopul acordării unor servicii de calitate copiilor care sunt în risc de abandon sau beneficiază de o măsură de protecţie specială, precum şi familiilor care-şi asuma rolul şi statutul de familie adoptatoare şi copiilor care sunt sau aşteaptă să fie adoptaţi.
p. Constituirea unor echipe mixte de control social, constituite din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii şi Ministerului Muncii prin Inspecţia Socială, care să verifice, ori de câte ori este nevoie, aplicarea şi respectarea prevederilor legale privind situaţia copiilor părăsiţi în maternităţi sau alte unităţi sanitare sau a copiilor de vârsta mică (0-2 ani) care beneficiază de o măsură de protecţie de tip rezidenţial;
q. Alocarea de fonduri necesare acoperirii unei perioade de concediu de îngrijire pentru copilul adoptat pe o perioadă de minimum 6 luni, 9 luni în cazul copilului cu handicap, diferenţiat pe grupă de vârstă şi stare de sănătate, conform prevederilor legale;
r. Acordarea de alocaţie pentru copilul adoptat pe durata concediului de îngrijire, indiferent de vârsta acestuia.

5. Ministerul Justiţiei, în calitate de membru de lucru al proiectului, va participa la proiect prin:
a. efectuarea de demersuri pentru ca Tribunalele de minori şi familie să fie înfiinţate la nivel naţional;
b. instituirea învoirii copilului, pentru situaţia în care persoana/familia adoptatoare a intrat în procedura de potrivire, însă nu a fost încă obţinută sentinţa de încredinţare în vederea adopţiei;
c. legiferarea acordului implicit la adopţie în situaţia unui părinte natural decăzut din drepturile părinteşti;
d. reducerea termenului de la 1 an la 6 luni pentru stabilirea ca finalitate a Planului Individualizat de Protecţie, adopţia, pentru copiii ne vizitaţi sau ai căror părinţi refuză clarificarea situaţiei copilului (reintegrare sau adopţie);
e. Reducerea termenului de 120 zile, în prezent prevăzut de art. 18 din Legea adopţiei nr. 273/2004 pentru întocmirea raportului de evaluare şi obţinerea certificatului de adoptator/familie adoptatoare, la 60 zile;
f. Reducerea termenului de 60 zile, în prezent prevăzut de art. 26 lit. b) din Legea adopţiei nr. 273/2004, în care părinţii şi rudele de gradul al patrulea inclusiv pot reveni asupra declaraţiei cu privire la faptul că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, la 15 zile;
g. Reducerea termenului de 30 zile, în prezent prevăzut de art. 26lit. C) din Legea adopţiei nr. 273/2004, în care poate fi declarat adoptabil copilul născut din părinţi necunoscuţi la 5 zile, cu judecarea în regim de urgenţă şi prioritar în instanţele de contencios administrativ, până la înfiinţarea Tribunalelor pentru Minori;
h. Prevederea de sancţiuni mai aspre în situaţia constatării de nereguli sau ilegalităţi în nerespectarea drepturilor copilului său în materia procedurii adopţiei.

6. Gabriela Firea, în calitate de Senator PSD în Parlamentul României, va avea că specific de activitate:
a. analizarea, completarea şi susţinerea modificărilor legislative care fac obiectul prezentei Carte;
b. susţinerea campaniei de promovare și eficientizare a adopţiei ‘Infernul copiilor uitați’ şi participarea la dezbateri publice şi media pe tema adopţiei şi a legislaţiei privind drepturile copiilor;

7. Avocatul Poporului, în calitate de membru de lucru al proiectului, va avea că specific de activitate:
a. garantarea, pe toată durata Proiectului, a respectării drepturilor copiilor şi a tuturor persoanelor implicate în procedurile specifice;
b. verificarea şi sesizarea constituţionalității prevederilor în materia drepturilor copilului, drepturilor părinţilor adoptatori şi a legislaţiei privind adopţiile;
c. sesizarea avocatului copilului pentru fiecare dintre situaţiile incidente în timpul desfăşurării proiectului.

Cap. IX ÎNCHEIERE

Experiențele dobândite în primii ani de viață sunt determinante și formează baza de la care pornește acumularea următoarelor experiențe de viață, de sănătate și de succes în dezvoltarea fiecărui individ. În lipsa unor familii care să le ofere siguranță, echilibru și afecțiune, aceste baze lipsesc iar efectul este că statul roman produce niște indivizi cu șanse mult reduse de valorificare a potențialului lor.
Ca parteneri ai acestui Proiect, suntem de acord că măsurile pe care ne angajăm să le luăm vor îmbunătăţi atât situaţia copiilor abandonaţi cât şi a României ca stat European. Înţelegem şi suntem de acord că România trebuie să acorde prioritate tuturor copiilor şi în special a celor care au nevoie de suport pentru a deveni cetăţeni responsabili. Îmbunătăţirea legislaţiei interne precum şi respectarea celei comunitare trebuie să se facă ţinând cont că drepturile copiilor sunt fundamentale.

Data
11 Iunie 2014

SIMILAR ARTICLES