În vara anului trecut, Toni a trecut printr-o mare cumpănă. În urma unui accident îngrozitor, produs când a sărit într-o piscină pe jumătate goală, instantaneu adolescentul nu a mai putut să își simtă mâinile și picioarele. A rămas cu leziuni medulare care l-au adus în imposibilitatea de a mai merge singur.
Povestea lui Anton Stancu, Toni cum îi spun prietenii și familia, a fost preluată de Radio Zu în cadrul campaniei „Orașul Faptelor Bune” din 2024, derulată cu sprijinul Fundației Mereu Aproape. Între timp, adolescentul se află la recuperare la renumitul Institut Guttmann, în Spania, și are o evoluție miraculoasă! Specialiștii care se ocupă de el sunt optimiști că Toni va reuși să meargă din nou, chiar în vara acestui an.
„Te rog să nu te superi pe mine, mamă. Am sărit în piscină și nu-mi mai simt mâinile și picioarele.”
Pe 27 august 2024, viața lui Toni, un tânăr de 16 ani din București, s-a schimbat radical. O zi obișnuită de vară, petrecută alături de prieteni și de colegi la piscină, s-a transformat într-un coșmar. Toni s-a aruncat în bazinul pe jumătate gol, de doar 1,2 metri adâncime, iar impactul cu fundul piscinei i-a provocat o leziune gravă. Într-o clipă, nu și-a mai simțit corpul. Prietenul lui a reacționat imediat, iar mama lui Toni a ajuns la fața locului într-un suflet.
„Te rog să nu te superi pe mine, mamă. Am sărit în piscină și nu-mi mai simt mâinile și picioarele”, i-a spus puștiul. Ambulanța a sosit rapid și l-a transportat de urgență la Spitalul Bagdasar-Arseni, unde medicii au confirmat leziuni medulare severe, fără speranță de recuperare, conform evaluărilor inițiale. Familia nu a acceptat acest verdict. După multe insistențe și sprijin din partea unor cunoștințe, Toni a fost internat timp de o lună la secția de recuperare neuromusculară de la Bagdasar-Arseni. Aici a început primele ședințe de terapie: a început să simtă atingeri pe picioare și să își miște câteva degete. Insuficient, dar îndeajuns ca părinții să spere și să caute soluții mai bune.
A urmat Spania, dar costurile pentru recuperare sunt uriașe: 30.000 de euro pe lună
Așa au ajuns să descopere Institutul Guttmann din Badalona, lângă Barcelona, Spania, unul dintre cele mai renumite centre de recuperare din Europa. După trimiterea actelor și trei săptămâni de așteptare, Toni a fost acceptat. Costurile însă erau uriașe: peste 30.000 de euro pe lună. Din fericire, angajatorii părinților s-au mobilizat și au acoperit cheltuielile pentru perioada octombrie 2024 – ianuarie 2025.
Odată ajuns în Spania, Toni a fost supus unui regim intensiv de recuperare, de până la patru ore pe zi. Spre deosebire de România, unde făcea doar 20 de minute pe zi, la Institutul Guttmann progresele au fost remarcabile. În primele trei luni, a început să-și miște mâinile, să își flexeze picioarele și să își recapete controlul asupra unor părți ale corpului.
În decembrie 2024, însă, lucrurile s-au complicat. O infecție urinară cauzată de utilizarea prelungită a sondei urinare i-a încetinit progresul. Mai mult, medicii au descoperit că suferea de o aritmie distrofică, o problemă cardiacă asociată cu afectările musculare. Recuperarea a fost temporar redusă la 1-2 ore pe zi pentru a preveni suprasolicitarea organismului.
Oamenii au arătat puterea incredibilă a mobilizării în „Orașul Faptelor Bune”
Tot în luna decembrie 2024, cazul lui Toni a fost prezentat în cadrul campaniei Radio ZU – Orașul Faptelor Bune. Rezultatul? O mobilizare incredibilă. S-au strâns 176.892 de euro, mult peste suma la care visau băiatul și familia lui, bani necesari pentru încă trei luni de recuperare. În cazul lui Toni, acest sprijin a fost o dovadă că nu este singur în această luptă.
Mama lui Toni, Valentina Stancu, ne-a spus: “Campania Orașul Faptelor Bune ne-a făcut să simțim și să vedem SPERANȚA. I-a dat lui Toni mai multă putere să ‘’meargă’’ mai departe, iar nouă mai multă credință în viitor. Succesul campaniei în cazul lui ne-a uimit pe toți, iar pe el nu doar ca l-a mirat că există atâția OAMENI, ci în același timp l-a făcut mai puternic, l-a ambiționat să nu se lase în semn de mulțumire, pentru că se poate!”
În ianuarie 2025, Toni a făcut un progres uimitor: a reușit să stea singur în poziție de șezut, să își ridice picioarele fără ajutor și să le flexeze împreună cu gleznele. Mama lui a fost copleșită de emoție: „Răbdare. Asta am învățat în ultimele luni. Speranță și credință.”
Fundația a alocat pentru adolescent, recent, în lunile ianuarie și martie, suma de care acesta avea nevoie pentru următoarele trei luni de recuperare până în aprilie 2025, dar și pentru cheltuieli conexe, peste 97.000 de euro.
Toni învață să meargă din nou, iar la vară ar putea să se ridice în picioare
Medicii spanioli sunt optimiști, iar dacă progresul continuă în același ritm, în vara acestui an Toni ar putea să se ridice în picioare și să meargă. Următorul obiectiv este să renunțe la sonda urinară și să își îmbunătățească stabilitatea cardiovasculară. Dacă aceste obiective sunt atinse, Toni va putea fi mutat într-un alt centru de recuperare din Barcelona, unde costurile sunt mult mai mici.
Familia s-a pregătit pentru întoarcerea lui acasă. Și-au vândut apartamentul și au cumpărat unul nou, într-un bloc cu lift, pentru ca Toni să se poată deplasa mai ușor.
Mama lui Toni ne-a dat și vești foarte recente: “În urma controlului neurologic din 10 martie, Toni a trecut cu brio la stadiul Asia D, cu sanse de 85% de recuperare completă în primul an de la leziune. Continuăm cu fizioterapia și începem și alte terapii noi.”
“Faptul că a reușit să facă primii pași voluntar, este extraordinar pentru noi toți. Îl ajută și terapia la Locomat (scheletul care îl învață să meargă din nou) unde rezistă cele minim 30 minute fără probleme. A început să stea singur la marginea patului, să se transfere din pat în scaun – eu doar îl supraveghez – nu mai are nevoie de personal auxiliar pentru asta. Se împinge în picioare când se transferă. Acum, terapeuții lucrează foarte mult pe partea motorie, au intervenit cu infiltrații cu toxină botulinică (botox) pentru a-i reduce spasticitatea în anumiți mușchi ai picioarelor. După atâtea luni, în sfârșit, reusește încet să își controleze mai bine și mâna stângă. A început să își miște degetul mic și face exerciții și electrostimulare pentru extensia degetelor. Cu dreapta era în pragul acesta prin octombrie, la sfârșit. Cu muncă va reuși și cu stânga. Vă mulțumim și sănătate!”
Dincolo de toate încercările, Toni, părinții și sora lui nu au încetat să creadă în vindecare. Iar susținerea primită din partea oamenilor generoși a arătat, din nou, că ajutând împreună putem face minuni!
