Într-o zi de ianuarie 2023, viața lui Costin și a Simonei Manea a fost zdruncinată total: mezina familiei, Theoris, în vârstă de doar un an și patru luni, a fost diagnosticată cu leucemie limfoblastică acută de tip B. De atunci și până în prezent cu toții luptă împreună să învingă boala cea cruntă. Alături le-au fost sutele de generoși care au donat pentru Theoris în conturile Fundației Mereu Aproape în Orașul Faptelor Bune 2024, susținut de Radio ZU.
Totul a început într-o zi aparent banală în care Yustin, fratele mai mare al lui Theoris, a avut simptome de răceală. Și, în ciuda faptului că Theoris nu părea să aibă probleme de sănătate, părinții au decis să le facă analize ambilor copii. Așa au aflat vestea copleșitoare: Theoris avea leucemie.
Determinați să facă tot ce este omenește posibil, Costin și Simona au hotărât să o ducă pe Theoris la tratament în Italia, la unul dintre cele mai bune spitale din Europa specializate în tratarea acestei boli la copii. Aici, după analize amănunțite, medicii au stabilit un plan de tratament personalizat pentru Theoris. În plus, ei le-au spus părinților că fetița lor suferă de o mutație genetică – IKZF1, ceea ce a clasificat-o în categoria „High Risk”. Aceasta a impus un tratament mult mai agresiv și de lungă durată, ce a inclus multiple etape de chimioterapie combinată cu imunoterapie și alte medicamente menite să contracareze efectele adverse.
O luptătoare cu chip de înger
În ciuda unui tratament extrem de agresiv, Theoris a rămas o fetiță plină de curaj. Tratamentul a fost dur, iar părul i-a căzut complet, dar Theoris a făcut față cu o inocență uimitoare, acceptând chimioterapia și imunoterapia fără să înțeleagă pe deplin gravitatea situației. În fiecare zi, vizitele la spital erau pentru ea „normale”. Totul era parte dintr-o rutină dureroasă, dar în continuare plină de zâmbet.
Iar când lucrurile păreau să evolueze spre bine a venit vestea cruntă a recidivei. Dar părinții au refuzat să se dea bătuți. Fetița avea nevoie de un transplant de celule stem și pentru a găsi un donator compatibil au început să caute soluții în toată lumea. După ce singurul donator compatibil găsit a fost o persoană vârstnică, medicii au recomandat ca transplantul să fie prelevat de la mamă, Simona.
87 de zile de incertitudine
După încă o serie de chimioterapie extrem de agresivă și imunoterapie, Theoris și mama ei au fost internate pentru transplant. Au urmat 87 de zile lungi în spital, în care Theoris și-a pierdut din nou complet părul, dar nu și speranța.
Aproape trei luni de luptă în spital, timp în care Theoris a traversat încercări greu de imaginat – zile întregi fără mâncare, dureri atât de puternice încât doar morfina le-a putut alina, erupții cutanate, zone ale pielii schimbându-se la culoare, unghii parțial căzute și chiar necesitatea unui al doilea transplant pentru a îl sprijini pe primul. Într-un final, a venit ziua în care doctorii au decis că familia poate părăsi spitalul pentru a continua tratamentul post-transplant în regim ambulatoriu.
După externarea de după transplant, au urmat alte complicații: o creștere a transaminazelor, scăderea nivelului de calciu cauzată de un medicament și, pe lângă toate acestea, încă o internare de o săptămână, după ce atât mama, cât și fetița au fost diagnosticate cu COVID.
La șase luni de la transplant, fetiței i-a fost scos cateterul prin care i se administrau medicamentele perfuzabile, însă nu a obținut și permisiunea de a se întoarce în România. Motivul: fetița avea o infecție cu Aspergillus, care necesita monitorizare constantă și analize frecvente.
Ajutorul din “Orașul Faptelor Bune”
Chiar și la nouă luni de la transplant, familia venea regulat la spital cu cea mică, în regim ambulatoriu, de mai multe ori pe săptămână pentru analize, consultații și alte investigații amănunțite.
Și cum toate aceste drumuri, cazarea într-o țară străină, medicamentele și tratamentele însemnau bani, familia Manea a hotărât să înscrie cazul fetiței lor în Orașul Faptelor Bune de la Radio ZU. “Așa am luat decizia de a scrie la Radio ZU, deoarece, pe lângă tensiunea, frica și speranța cu care trăiam zi de zi, ne doream să reducem grijile financiare care atârnau greu asupra viitorului fetiței noastre. Nu știam ce rezultate ne vor aduce următoarele analize, iar medicii nu puteau oferi certitudini, pentru că totul depindea, de fiecare dată, de investigațiile medicale efectuate constant”, mărturisește Costin, tatăl fetiței.Și rezultatele campaniei nu au întârziat să apară: peste 70.000 de euro s-au strâns pentru Theoris în conturile Fundației Mereu Aproape, bani din care vom susține pe mai departe cazul micuței cu ochi azurii.
Abia după un an de la transplant, odată cu efectuarea puncției de un an, familia a primit în sfârșit vestea că totul era în regulă. Infecția cu Aspergillus se negativase, iar după doi ani de așteptare și luptă, cei patru au reușit, în cele din urmă, să petreacă primul Crăciun acasă, în România.
Recuperarea și speranța pentru viitor
Astăzi, la un an și trei luni de la transplant, Theoris este pe drumul cel bun. Chiar dacă sunt încă urme ale tratamentului, medicii sunt optimiști.
“Medicii ne-au spus că, dacă totul decurge bine, perioada de supraveghere va fi de cel puțin 10 ani, însă totul depinde de evoluția fetiței, fiind planificată în funcție de progresul ei și de rezultatele analizelor”, spune Costin Manea.
„Cea mai mare dorință a noastră este ca Theoris să fie sănătoasă, să crească fericită și să se bucure de o copilărie fără spitale și tratamente dureroase. Ne dorim să ne întoarcem în România și să trăim din nou viața noastră obișnuită, alături de familia extinsă, în liniște și sănătate.”, mărturisesc părinții fetiței.
Aceștia au ținut în mod special să transmită gândurile lor bune către toți aceea care le-au susținut cazul în Orașul Faptelor Bune: “Nimic din toate acestea nu ar fi fost posibile fără ajutorul lui Dumnezeu și fără sprijinul oamenilor cu suflet mare. Vrem să mulțumim enorm Fundației Mereu Aproape, Radio ZU, sponsorilor, donatorilor și tuturor celor care ne-au susținut în campania „Orașul Faptelor Bune”. Sprijinul vostru ne-a oferit nu doar speranță, ci și liniștea necesară pentru a ne concentra pe recuperarea fetiței noastre, fără povara grijilor financiare legate de anii următori de monitorizare și tratament post-transplant.
Fiecare gest, fiecare donație și fiecare mesaj de încurajare ne-au dat puterea de a continua. Vă suntem profund recunoscători și sperăm ca, într-o zi, să putem împărtăși cu voi vestea că Theoris este complet vindecată. Vă mulțumim!”
