Dreptul de a întreba și dreptul de a ști, puse pe masa autorităților în lupta împotriva violenței domestice

O bază de date interinstituțională privind violența domestică și un mecanism inspirat de britanicul „Clare’s Law”, prin care o femeie să poată afla, în condiții de siguranță, dacă partenerul său are un istoric de comportament abuziv – acestea au fost două dintre soluțiile discutate la Palatul Parlamentului. Fundația Mereu Aproape, comunitatea SHERO și reprezentanți ai principalelor instituții ale statului au cerut ca prevenția să devină parte esențială a luptei împotriva violenței domestice.

Pe 17 septembrie, în Sala Drepturilor Omului din Palatul Parlamentului, autorități centrale și locale, reprezentanți ai sistemului judiciar, medici, avocați și organizații neguvernamentale s-au întâlnit pentru a discuta despre una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă societatea românească: violența domestică.

Dezbaterea, organizată de Fundația Mereu Aproape împreună cu Congresul Autorităților Locale și Regionale al Consiliului Europei, sub auspiciile Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului „România fără violență domestică”, a pornit de la o întrebare simplă, dar pentru care femeile din România nu au astăzi un mecanism instituțional clar prin care să primească un răspuns:

Este omul de lângă mine un agresor?

O întrebare care poate face diferența dintre prevenție și tragedie

În jurul mesei s-au aflat reprezentanți ai Ministerului Afacerilor Interne, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parlamentului, Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, administrației locale și direcțiilor de asistență socială, alături de specialiști și reprezentanți ai societății civile.

Alessandra Stoicescu, președintele Fundației Mereu Aproape, a moderat dezbaterea împreună cu Lavinia Teodorescu, Delegat de Tineret al României la Congresul Puterilor Locale și Regionale din Europa.

Este o zi, îndrăznesc să îi spun, istorică, în care toate autoritățile statului român se așază la masă într-o zi atât de fierbinte politic. Asta înseamnă că am înțeles cu toții să nu mai întoarcem capul, să nu mai întoarcem privirea”, a spus Alessandra Stoicescu.

Discuția a urmărit trei direcții concrete: crearea unei baze de date interinstituționale privind violența domestică, prin conectarea informațiilor dintre poliție, instanțe și DGASPC, introducerea unui mecanism inspirat de „Clare’s Law” și consolidarea rolului autorităților locale în prevenirea și combaterea fenomenului.

„Soarta cuiva nu trebuie să fie despre noroc”

Pentru Lavinia Teodorescu, tema nu este una abstractă. Este legată de povestea unei femei care s-a născut în același an și în același județ ca ea.

„M-am născut în Teleorman în 1999. În același an și în același județ s-au născut mai multe femei, printre care și Mihaela. Mihaela nu mai este printre noi, ea a fost ucisă cu ordin de protecție în fața copiilor ei”, a povestit Lavinia Teodorescu.

Apoi a rostit fraza care avea să devină una dintre ideile centrale ale întâlnirii:

Soarta cuiva nu trebuie să fie despre noroc.”

Două fete, același an, același județ. Una vorbește astăzi în Parlament. Cealaltă a murit cu un ordin de protecție.

Între cele două destine se află întrebarea la care instituțiile statului trebuie să găsească un răspuns: cum poate fi prevenită o tragedie atunci când semnalele există deja?

Peste 103.000 de intervenții ale polițiștilor în primele opt luni

Datele prezentate în cadrul dezbaterii de Ministerul Afacerilor Interne arată amploarea fenomenului.

În primele opt luni ale anului 2026 au fost sesizate aproximativ 40.000 de infracțiuni în domeniul violenței domestice, iar polițiștii au intervenit în peste 103.000 de cazuri. Potrivit reprezentantului MAI, numărul infracțiunilor sesizate a crescut cu 26% față de perioada de referință.

„Pentru mine și colegii mei este foarte importantă rapiditatea”, a declarat Bogdan Despescu, chestor general de poliție și secretar de stat în Ministerul Afacerilor Interne.

Rapiditatea intervenției este esențială. Dar, în cadrul dezbaterii, reprezentanții instituțiilor și ai societății civile au pus accent și pe ceea ce se poate face înainte ca o femeie să ajungă să sune la 112, înainte ca un ordin de protecție să fie încălcat și înainte ca violența să devină ireversibilă.

Informația care poate salva o viață

Una dintre propunerile centrale discutate la Palatul Parlamentului este introducerea în România a unui mecanism inspirat de „Clare’s Law”, sistemul britanic care permite verificarea, în anumite condiții și prin mecanisme instituționale, a unor informații relevante despre istoricul violent al unui partener.

Principiul este cel al dreptului de a întreba și al dreptului de a ști.

O femeie care începe o relație sau se află într-o relație în care apar semne de abuz ar putea avea acces, printr-un mecanism sigur și reglementat, la informații care să o ajute să ia o decizie în cunoștință de cauză.

Propunerea pornește de la o realitate: informațiile despre comportamente violente pot exista deja în evidențele unor instituții, însă ele sunt dispersate și nu sunt accesibile unei persoane care ar putea avea nevoie de ele pentru a se proteja.

„Consider că propunerea pentru dezvoltarea unei baze de date interinstituționale în materia violenței domestice merită o analiză serioasă”, a spus Cristina Chiriac, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

O astfel de bază de date ar putea conecta informațiile relevante existente la nivelul poliției, instanțelor și DGASPC și ar permite o imagine mai completă asupra situațiilor de risc.

Prevenția înseamnă și acces la informație

Alessandra Stoicescu a susținut, în cadrul dezbaterii, nevoia unor mecanisme prin care informația să ajungă la femeile care au nevoie de ea, inclusiv în locuri în care pot avea un moment de intimitate.

„Să punem în toate instituțiile statului afișe de ajutor: femeia aflată în pericol trebuie să primească această informație inclusiv în toalete, se întâmplă peste tot în lume”, a spus aceasta.

Poate părea un detaliu, dar într-o situație de control și abuz, accesul discret la informație poate conta. O toaletă poate fi unul dintre puținele locuri în care o femeie poate citi un mesaj de ajutor fără ca persoana care o însoțește să observe.

Ce se întâmplă când există ordin de protecție, dar nu și siguranță?

Povestea Mihaelei a readus în discuție o întrebare dificilă: cum poate fi ucisă o femeie care are ordin de protecție?

În cadrul întâlnirii, Alina Gorghiu, președintele Comisiei speciale comune a Camerei Deputaților și Senatului „România fără violență domestică”, a anunțat un proiect legislativ privind utilizarea brățărilor electronice.

„Avem un proiect pe care luni îl vom depune, care face ca brățara electronică să devină regulă. Prin noul mecanism pe care noi îl numim opt-out, brățara va fi aplicată ca măsură de protecție automat, iar victima trebuie să se exprime în scris dacă nu și-o dorește”, a declarat Alina Gorghiu.

Discuția a fost completată de mărturia Cynthiei Loris, artist vizual și victimă a violenței domestice.

„Eu acum zece ani eram sub protecția unui astfel de ordin și eram închisă în casă, fără bani, fără nicio resursă, iar agresorul se plimba liber și își vedea de viață și de carieră ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Eu stăteam închisă de frică”, a povestit aceasta.

Mărturia a pus în cuvinte una dintre marile provocări ale sistemului: un ordin de protecție trebuie să însemne protecție reală, nu o viață restrânsă de frica celui împotriva căruia a fost emis.

Violența domestică nu poate fi o problemă „marginală”

Necesitatea ca fenomenul să fie tratat cu prioritate și cu responsabilitate a fost subliniată și de Victor Alistar, purtător de cuvânt al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

„Fenomenul violenței domestice nu trebuie să fie văzut ca un fenomen infracțional pe care instanțele trebuie să îl soluționeze marginal pentru că agenda media are alte priorități”, a avertizat acesta.

La rândul său, Ionela-Cristina Breahnă-Pravăț, președintele Consiliului Județean Bacău, a vorbit despre dimensiunea mai largă a fenomenului și despre nevoia ca femeile să își poată apăra libertatea și drepturile.

De la masa de discuții la soluții concrete

Întâlnirea de la Palatul Parlamentului nu a fost despre o singură instituție și nici despre o singură soluție.

A fost despre nevoia ca informațiile să circule între instituții, ca semnalele de risc să poată fi identificate mai devreme, ca femeile să aibă acces la informații relevante și ca măsurile de protecție să funcționeze în realitate.

Primul pas a fost făcut: instituțiile statului, autoritățile locale și societatea civilă au stat la aceeași masă.

Urmează dezbaterile și întâlnirile cu instituțiile care trebuie să analizeze și să avizeze proiectele și mecanismele propuse.

Iar întrebarea de la care a pornit această întâlnire rămâne una care nu mai poate fi ignorată:

„Este omul de lângă mine un agresor?”

Pentru o femeie aflată într-o relație abuzivă, răspunsul poate însemna mai mult decât informație.

Poate însemna timp, poate însemna o alegere sau poate însemna chiar viață.

Iar soarta nimănui nu ar trebui să depindă de noroc.